Îmi găsesc locul, mă aşez fericită că nu am nici un obiectiv concret în următoarele 5 ore şi deschid Johnny Panic şi Biblia Viselor, trecută de jumătate. Citesc puţin şi trenul pleacă timid dar sigur, ca omul de tinichea în căutarea sufletului.Tot timpul mi s-a părut fascinant că sub acelaşi acoperiş sunt atâţia oameni diferiţi, din toate categoriile sociale, care par a merge în aceeaşi direcţie. Când eram mică mă uitam pe fereastră la oamenii care coborau şi mă aşteptam să plece împreună. UNDEVA. Poate într-o sală de aşteptare pentru o altă destinaţie.
Nu ştiu cum se face, dar întotdeauna când călătoresc singură tresar speriată când porneşte trenul. Pentru o fracţiune de secundă mă sperii că sunt în alt tren, cu o altă destinaţie şi întotdeauna întreb: „Acesta este trenul de Cluj, nu?”. Invariabil, răspunsul sosit este „Da”, însoţit de un zâmbet îngăduitor sau ironic. Ce o să fac dacă cineva îmi va răspunde: „Cluj? Nuuu, prima şi singura oprire e în Sndjfgzjdftzdtcd”.
Ai putea sa te gandesti ca si Alice in Tara Minunilor ca e visul tau si tu hotarasti ce-o sa faci in Sndjfgzjdftzdtcd. De exemplu, for a start, ai putea milita pentru schimbarea numelui ;))
RăspundețiȘtergereDraguţ... Nu m-am gandit niciodată la călătorii unui tren ca la un grup unit de un scop comun - i-am privit mereu ca indivizi. Ideea îmi place datorită inocenţei ce o emană.
RăspundețiȘtergerehm... chiar, oare ce s-ar întmpla dacă la un moment dat am ieşi fără voia noastră din cursul normal al realităţii noastre şi am fi forţaţi să călătorim spre o destinaţie necunoscută, probabil chiar inexistentă în realitatea din care venim?
Interesantă legea aceasta a inerţiei, mai ales când înţelegi că ea se aplică şi psihicului nu doar fizicului: teama de schimbare, de necunoscut.
Personal sunt pentru schimbare şi dobandirea a unghiuri noi de a privi lucrurile. De ce? Fiindcă mi-a lipsit asta din aluatul cu care am fost plămădit. Simt că reţeta nu e gata, încă nu vreau să dau pâinea la cuptor, iar noul mă ajută să descopăr această reţetă. Da, am descoperit în ultima vreme că îmi place să gătesc...