marți, 13 octombrie 2009

Morning slapstick

Ce ar fi dacă, într-un stil vonnegutian, am pierde toate cunoştinţele pe care le avem? aşa cum s-au pierdut cele de hidromecanică ale nabateenilor si ne-a luat 24 de secole să le mai descoperim? egiptenii, mayaşii sunt alte exemple de gen. probabil ca nici ei nu credeau că aşa ceva se poate întâmpla. Asta a vrut să zică şi einstein cu "I do not know how the third World War will be fought, but I can tell you what they will use in the Fourth — rocks!" Sau poate era doar o satiră asupra agresivităţii celui de-al doilea război mondial...Cum am ajuns să mă gândesc la asta când am visat icoane naive şi o dansatoare iscusită care scăpa lumea de la un conflict iminent?
Publicat de la

2 comentarii:

  1. inspir3d13 octombrie 2009 la 11:19

    poate ca se poate...si ma ia feelingul asta cand incerc sa-mi amintesc cum se face adunarea fractiilor cu numitor diferit sau inceputul amintirilor din copilarie partea aIIa sau cand se scrie "odata" si "o data" sau alte lucruri pe care le stiam ca pe "tatal nostru" (apropos)...si acum abia de le mai zaresc printre memorii episodice.
    ai visat-o pe matahari???

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim20 februarie 2010 la 06:34

    cu mana pe inima, pt ca de ce ne-am bate joc de adevar, am si eu de zis... nu mai stiu daca era vreme incurcata, sau chiar deloc, ce stiu e ca eram normal in cap; mergand spre casa m-am intrebat cate degete am la picior, si nu mi-am putut aminti sub nici o forma. am incercat sa le numar, miscandu-le pe rand, insa de fiecare data m-a incurcat stangacia in a le consientiza independent. am numarat 5 doar sezand pe bordura, cu piciorul gol. stiu ca e complicat/supid/magnific/dubios, dar asa a fost.
    ;]

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)