duminică, 28 martie 2010

LOST, where I belong

Piticul zice: "Presiunea asta pe care o simt în piept se va transforma în aripi şi va zbura cu pescăruşul johnatan livingstone."
Piticul zice: "Şi va rămâne doar the sweet sadness, ocupând vesel tot spaţiul. Până când în locul cu pricina va creşte altceva. Principiul vaselor comunicante? Cu ce să sper să fie atunci? Simt că va reveni acelaşi lucru, ca o tumoră la care nu îi înlături cauza."
Piticul zice: "Ma simt ca o barcă mică legată la mal cu un lanţ prea mare".
Şi piticul mai zice: "Pe masă e un măr „johnatan”. Cu puţină otravă pe partea nevăzută de soare. Crescută insidios, cum cresc toate fricile în timpul iernii."
Dalai Lama zice: "Take into account that great love and great achivements involve great risks."
Piticul întreabă: "Şi dacă primăvara asta se luptă azi să vină, fără mult succes, deşi, după toate standardele, are toate drepturile, noi cum să ne comportăm? Din nou, cuvintele pot strica tot, cum putem pune o stare în cuvinte, în sunete, în litere…? nişte invenţii contextuale pentru sentimente pe care vrem să le îngropăm sau, dimpotrivă, să le scoatem la lumină, la verdele ce n-a venit încă."
Piticul cântă: "The path from the palm of my hand leads me to brighter days."

Un comentariu:

  1. Senzaţii - de multe ori sunt atât de inedite încât par nişte sâmburi de artă... Însă e atât de greu să le expui intacte altor suflete, încât adesea mă mulţumesc să mă bucur singur de frumuseţea lor.

    Îmi place foarte mult titlul acestui articol.

    RăspundețiȘtergere