Se afișează postările cu eticheta bubbles. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bubbles. Afișați toate postările

sâmbătă, 27 iunie 2009

Once upon a bubble

Ne plac surprizele, mai puţin cele pe care nu le-am visat. Ne plac aventurile, mai puţin când nu ştim unde duce drumul. Ne plac petrecerile, mai puţin când nu cunoaştem pe nimeni. Ne place să dormim, mai puţin când visăm urât. Ne place să facem diverse sporturi, mai puţin cele la care nu suntem buni. Ne plac cărările, mai puţin cele la care nu le vedem capătul. Cadrul 1: iezii se joacă fericiţi. Cadrul 2: lupul bate la uşă. Cadrul 3: iedul cel mare e în gura lupului. Fratele cel mare nu mai umple scena. Toate se întâmplă pe fwd şi nu mai poţi opri torentul. Ce bine ar fi fost dacă aş fi fost mai atentă, mai precaută, mai puţin înfumurată, dacă aş fi mers cu 80, dacă l-aş fi ascultat mai bine, dacă aş fi lăsat ego-ul la o parte, dacă nu m-aş fi înfuriat aşa, dacă n-aş fi fost aşa de bleagă, dacă n-aş fi crezut chiar tot, dacă n-aş fi zis prostia aia, dacă aş fi fumat mai puţin....dacă aş fi ştiut dinainte (…)…Ce bine ar fi fost DACĂ! Dar ce bine e CĂ!

Ce bine CĂ m-am oprit ACASĂ şi nu m-am dus cu Gauguin! Blogul e chiar mai în vârstă ca mine!

This bubbles didn't breakin the air!

miercuri, 24 iunie 2009

Les robots sont gentils - o poveste de 22 iunie



Dormeam cu poftă, ca şi atunci când ŞTII că mai ai puţin şi trebuie te trezeşti. Savurarea ultimelor reprize ale visului, încercarea să îi prinzi finalul…aşteptat. M-am întins cât am putut de bine şi ştii şi tu ce plăcut este, nu s-au inventat cuvinte pentru asta. Îmi sună de obicei două ceasuri, deşi nu am probleme să mă trezesc. Dar, cum trăim în epoca omniprezenţei, e grav dacă se întâmplă ceva şi nu ajungi la o întâlnire. Nu e că te mai întâlneşti tu cu nu ştiu cine prin pădure sau la pescuit. Aşa că am o alarmă principală şi una secundară, de back-up, pusă la 10 minute distanţă. Cum ar fi…ghinion dacă nu sună primul, mai dorm 10 minute în plus. Cu toate astea, nucleus accumbens trimitea intre timp semnale la neocortex şi poftim, am deschis ochii înaintea ceasului. Mă gândesc cu drag într-un fel că mai am de dormit. Iată însă că încep să aud nişte sunete neinteligibile ca de roboţel extraterestru în cabina motoarelor de pe star trek. hmm…ce sonerie mai au şi vecinii. Ce s-a nâmplat cu clasicul ţâr ţâr. Bolboroseala roboţească nu se dădea oprită însă. Mă ridic, într-un final, şi îmi îndrept pijamalele teleghidate către uşă. Sunetul venea de peste tot…din dulapurile ticsite de haine, din grămezile de pantofi aruncate prin hol, din rucsacul de laptop…până şi din placa de păr. Se opreşte brusc, fără vreun succes pentru mine. Verific tvul, ipodul, boxele, telefoanele, nimic nu ar fi putut scoate sunetul acela. Am conchis fără să mă obosesc prea tare: poate extratereştrii şi-au amintit că e ziua mea. Şi m-am culcat la loc. Nu ştiu dacă mă CREZI, oricum plouă afară cu găleata.Iată că am şi primit cadou – mai pe seară, de la necs – roboţelul care tot încerca să se bage în seamă de dimineaţă. Stai scumpule, că îţi pune mama ghislain poirier şi te poţi da pe calu’cu’mânere în ritmul muzicii, nu te juca aşa pe sec!


Bubbles


Nu pentru că se poartă, nu pentru că stau prea puţin în cluj şi aş vrea să mai afle lumea despre mine, nu pentru că vreau să mă dau mare, nu pentru că am imaginaţie, nu pentru ego, orgoliu sau altele, nu pentru farmecul lucrurilor plictisitoare, nu pentru că m-aş simţi alone with everybody...ci...pentru că..de fapt mai degrabă post-alegere mi-am dat seama de fapt de ce am ales să îmi fac blog şi să aleg numele acesta. eu cred mult în asta. că uneori avem o sclipire şi pentru o fracţiune de secundă putem spune, scrie sau face lucruri premonitorii. uneori le înţelegem semnificaţia după un minut, o oră sau un an. sau uneori simţim că am luat deja o decizie fără să ştim dinainte alternativele. fiecare avem semnele noastre. nu zic că trebuie să stăm cu ochii'n'patru şi să le vânăm, ci doar să fim PREZENŢI şi CONŞTIENŢI. şi să le observăm.


aşa că voi porni cu definiţia, vivat wikipedia, vivat professores...Semper sint in flore (relaxaţi-vă nu voi aminti nimic de Vivant omnes virgines:-)):
"A soap bubble is a very thin film of soap water.[...] They have a colorful surface. Soap bubbles do not last very long. SOMETIMES THEY BREAK IN THE AIR. When they touch something else, they usually break [...]"

nu vreau să las bulele să atingă problemele zilnice, emailurile, telefoanele, rapoartele, micile dezamăgiri, bucuriile superficiale, etc. şi să le pierd. am pierdut multe. şi nu există două bule la fel, deşi aparent poţi zări unele identice. de aia!

şi vreau să fie o armată..unde-s doi puterea creşte! şi nu în ultimul rând...the more the merrier!